Mă simt apatic azi. Așa m-am trezit și nimic nu a reușit să mă scoată din această stare până acum. Niște zâmbete, două trei cuvinte rostite, să nu vadă lumea că mie defapt nu-mi pasă, să-mi păstrez aparențele de băiat fericit, că relațiile trebuie intreținute. Vremea e la fel, probabil a simțit și ea starea mea și s-a adaptat. Bine ar fi să plouă, se pare ca e singurul lucru pe care vremea nu vrea să o facă pentru mine...Dar meh, ce-mi pasă mie defapt? Ploaie, vânt, nori, soare,
E frig. Încălzirea e pornită, dar tot frig imi e. E senzaţia aceea de frig că oricât de cald ar fi, tot ţi-e frig. Nu, nu e febră, e frigul pe care-l simţi atunci când eşti singur, cand nu ai un suflet care sa ţină strâns in braţe sufletul tău să il incălzească cu iubirea ei pură si inocentă. Nu se poate cumpăra acea caldură care lipseşte cu desăvârşire din mine si oricât aş căuta, nu o găsesc. Am căutat multă vreme și cu cât mai mult caut, cu atât mai mult ma a
Cinci minute de perfectiune. Oare cer prea mult? O imbratisare si o sarutare de la fata viselor mele, un pahar de vin sau coniac, o tigara. Cred ca cer prea mult. Bine ca cer, dar oare merit? Pe de-o parte da, pe de-o parte nu. Nu am de gand sa explic de ce da si de ce nu, nu are rost si sunt mult prea obosit pentru asta. Doar 5 minute de perfectiune! Nimic mai mult. Cer prea mult!
Azi nu, nu ai chef de nimic. Te-ai trezit asa. Te-ai trezit la o vreme ploioasa, parca si vremea e la fel de fara chef ca tine, totul e impotriva bunei dispozitii pe care ar trebui s-o ai. Toata ziua ai sta in pat, pur si simplu ai sta. Nu gandesti, nu misti, dar din pacate ai scoala. Te ridici, iti faci treburile in baie, te speli si te-mbraci cu hainele de ieri, ca ti-e tot una cum areti oricum nu ai putea purta o conversatie. Ajungi la scoala, acolo totul e lejer, dar parca nici colegii tai nu sunt in toane bune. Bine, ei sunt mai bine dispusi, mai spun cate-o gluma, zambesc si se simt "bine", dar tu, tu iti pui capul pe banca si ince
Ai avut vreodata o zi de-aia in care pur si simplu nu ai chef de nimic? Nici macar sa respiri nu ai chef, ai vrea sa mori in clipele alea, dar nici macar efortul de a incerca n-ai chef s-o faci. Atunci esti cel mai mizerabil, altceva nu iti vine decat sa jignesti lumea, asa ca te gandesti ca sa-ti inchizi telefonul si sa nu intri pe mess. Si acum incepe marea aventura, ce sa faci sa-ti recapeti putin cheful? Incerci sa te uiti la o comedie. Pare o idee buna, cauti un film, il pornesti, si ca deobicei inceputul plictisitor. Bine, dai cateva minute inainte sa intre putin in intriga, pentru ca personajele deja le stii, ca ai mai vazut filmul, te
Sunt simplu, dar totusi complicat
Sunt liber, dar totusi incatusat
Sunt tot ceea ce vrei sa fiu
De e bine, de e rau.
Niciodata la fel,
Dar tot timpul acelasi.
Sunt ca un mister
Desi vorbesc cu destul de multa lume pe messenger, ma simt singur. Bine, sunt singur in camera, dar nu fizic vorbeam, ci psihic. Nu prea sunt persoane care au o gandire asemanatoare mie, care sa aprofundeze aproape tot in asa fel ca si mine. Nu spun ca nu sunt deloc, dar sunt foarte putini. E ciudat, o singuratate mai mult sau mai putin prezenta, dar tot timpul o simt, desi nu-i prea dau importanta. Acum mi-a venit sa imi umplu mintea plictisita si mult prea odihnita cu ceva. Oare de ce cand ma gandesc la ceva, ajung pana la urma sa realizez ca ma gandesc la altceva, pornesc de la o idee si ajung sa trag concluzii la o alta idee diferita
N-am inspiratie...ce sa fac? N-am tigari, nasol. Am iesit in oras, poate ma va inspira ceva, era totul pustiu, nici vantu nu indraznea sa bata. E marti seara, se vede ca e scoala. Nimeni nicaieri de varsta mea, toti sunt adulti care-si vad de treaba lor, cu iubitele lor desigur. Pf, iubire, ma amuza acest termen. Nu intru in detalii pentru ca nu are rost, imi racesc mintea degeaba. Ma macina gandul ca nu am tigari, nasol. Trecem mai departe, au trecut 15 minute, 30 de minute, o ora, nimic. Da-o-n mama ei de treaba, ce-i cu mine astazi? Nu prea conteaza, mai exista si ziua de maine. Poate atunci voi avea mai mult succes. Dar tot n-am tiga
Ai avut vreodata senzatia ca ceva ce se intampla in prezent, ti s-a intamplat in trecut in exact aceleasi conditii, aceeasi pozitie a obiectelor, aceleasi persoane fix in pozitiile in care le-ai vazut in trecut? E extrem de ciudat, nu e prima oara cand ma intalnesc cu acest sentiment, dar tot timpul sunt surprins, derutat, nu stiu cand mi s-a mai intamplat in acelasi lucru in aceleasi circumstante, chiar si discutia pe care o purtam cu o persoana era acelasi pana in momentul in care mi-am dat seama ca asta mi s-a mai intamplat. Nu inteleg fenomenul, poate creierul uman poate prezice viitorul...ar fi ingrozitor, ai pute
Mitul vietii implinite by Degenerate93, literature
Literature
Mitul vietii implinite
Dragostea e un mit, o speranta pentru o viata implinita si fericita. Fericirea mi-o gasesc intr-o tigara si o bere, iar implinirea in gandire. Dragostea, din punctul meu de vedere, e doar o reactia chimica provocata de subconstient care impinge creierul sa elimine substantele reactiei. Poate intr-o zi imi voi retrage cuvintele pentru ca, desi incerc sa fiu lucid, simt si eu putin speranta de a spera. Sunt curios ce simte o persoana indragostita, ce gaseste acea persoana atat de pretios in a tine la o alta persoana, ce-i face sa fie fericiti langa acea persoana, ce gasesc atat de interesant in tacere cand ar putea
Mă simt apatic azi. Așa m-am trezit și nimic nu a reușit să mă scoată din această stare până acum. Niște zâmbete, două trei cuvinte rostite, să nu vadă lumea că mie defapt nu-mi pasă, să-mi păstrez aparențele de băiat fericit, că relațiile trebuie intreținute. Vremea e la fel, probabil a simțit și ea starea mea și s-a adaptat. Bine ar fi să plouă, se pare ca e singurul lucru pe care vremea nu vrea să o facă pentru mine...Dar meh, ce-mi pasă mie defapt? Ploaie, vânt, nori, soare,
E frig. Încălzirea e pornită, dar tot frig imi e. E senzaţia aceea de frig că oricât de cald ar fi, tot ţi-e frig. Nu, nu e febră, e frigul pe care-l simţi atunci când eşti singur, cand nu ai un suflet care sa ţină strâns in braţe sufletul tău să il incălzească cu iubirea ei pură si inocentă. Nu se poate cumpăra acea caldură care lipseşte cu desăvârşire din mine si oricât aş căuta, nu o găsesc. Am căutat multă vreme și cu cât mai mult caut, cu atât mai mult ma a
Cinci minute de perfectiune. Oare cer prea mult? O imbratisare si o sarutare de la fata viselor mele, un pahar de vin sau coniac, o tigara. Cred ca cer prea mult. Bine ca cer, dar oare merit? Pe de-o parte da, pe de-o parte nu. Nu am de gand sa explic de ce da si de ce nu, nu are rost si sunt mult prea obosit pentru asta. Doar 5 minute de perfectiune! Nimic mai mult. Cer prea mult!
Azi nu, nu ai chef de nimic. Te-ai trezit asa. Te-ai trezit la o vreme ploioasa, parca si vremea e la fel de fara chef ca tine, totul e impotriva bunei dispozitii pe care ar trebui s-o ai. Toata ziua ai sta in pat, pur si simplu ai sta. Nu gandesti, nu misti, dar din pacate ai scoala. Te ridici, iti faci treburile in baie, te speli si te-mbraci cu hainele de ieri, ca ti-e tot una cum areti oricum nu ai putea purta o conversatie. Ajungi la scoala, acolo totul e lejer, dar parca nici colegii tai nu sunt in toane bune. Bine, ei sunt mai bine dispusi, mai spun cate-o gluma, zambesc si se simt "bine", dar tu, tu iti pui capul pe banca si ince
Ai avut vreodata o zi de-aia in care pur si simplu nu ai chef de nimic? Nici macar sa respiri nu ai chef, ai vrea sa mori in clipele alea, dar nici macar efortul de a incerca n-ai chef s-o faci. Atunci esti cel mai mizerabil, altceva nu iti vine decat sa jignesti lumea, asa ca te gandesti ca sa-ti inchizi telefonul si sa nu intri pe mess. Si acum incepe marea aventura, ce sa faci sa-ti recapeti putin cheful? Incerci sa te uiti la o comedie. Pare o idee buna, cauti un film, il pornesti, si ca deobicei inceputul plictisitor. Bine, dai cateva minute inainte sa intre putin in intriga, pentru ca personajele deja le stii, ca ai mai vazut filmul, te
Sunt simplu, dar totusi complicat
Sunt liber, dar totusi incatusat
Sunt tot ceea ce vrei sa fiu
De e bine, de e rau.
Niciodata la fel,
Dar tot timpul acelasi.
Sunt ca un mister
Desi vorbesc cu destul de multa lume pe messenger, ma simt singur. Bine, sunt singur in camera, dar nu fizic vorbeam, ci psihic. Nu prea sunt persoane care au o gandire asemanatoare mie, care sa aprofundeze aproape tot in asa fel ca si mine. Nu spun ca nu sunt deloc, dar sunt foarte putini. E ciudat, o singuratate mai mult sau mai putin prezenta, dar tot timpul o simt, desi nu-i prea dau importanta. Acum mi-a venit sa imi umplu mintea plictisita si mult prea odihnita cu ceva. Oare de ce cand ma gandesc la ceva, ajung pana la urma sa realizez ca ma gandesc la altceva, pornesc de la o idee si ajung sa trag concluzii la o alta idee diferita
N-am inspiratie...ce sa fac? N-am tigari, nasol. Am iesit in oras, poate ma va inspira ceva, era totul pustiu, nici vantu nu indraznea sa bata. E marti seara, se vede ca e scoala. Nimeni nicaieri de varsta mea, toti sunt adulti care-si vad de treaba lor, cu iubitele lor desigur. Pf, iubire, ma amuza acest termen. Nu intru in detalii pentru ca nu are rost, imi racesc mintea degeaba. Ma macina gandul ca nu am tigari, nasol. Trecem mai departe, au trecut 15 minute, 30 de minute, o ora, nimic. Da-o-n mama ei de treaba, ce-i cu mine astazi? Nu prea conteaza, mai exista si ziua de maine. Poate atunci voi avea mai mult succes. Dar tot n-am tiga
Ai avut vreodata senzatia ca ceva ce se intampla in prezent, ti s-a intamplat in trecut in exact aceleasi conditii, aceeasi pozitie a obiectelor, aceleasi persoane fix in pozitiile in care le-ai vazut in trecut? E extrem de ciudat, nu e prima oara cand ma intalnesc cu acest sentiment, dar tot timpul sunt surprins, derutat, nu stiu cand mi s-a mai intamplat in acelasi lucru in aceleasi circumstante, chiar si discutia pe care o purtam cu o persoana era acelasi pana in momentul in care mi-am dat seama ca asta mi s-a mai intamplat. Nu inteleg fenomenul, poate creierul uman poate prezice viitorul...ar fi ingrozitor, ai pute
Mitul vietii implinite by Degenerate93, literature
Literature
Mitul vietii implinite
Dragostea e un mit, o speranta pentru o viata implinita si fericita. Fericirea mi-o gasesc intr-o tigara si o bere, iar implinirea in gandire. Dragostea, din punctul meu de vedere, e doar o reactia chimica provocata de subconstient care impinge creierul sa elimine substantele reactiei. Poate intr-o zi imi voi retrage cuvintele pentru ca, desi incerc sa fiu lucid, simt si eu putin speranta de a spera. Sunt curios ce simte o persoana indragostita, ce gaseste acea persoana atat de pretios in a tine la o alta persoana, ce-i face sa fie fericiti langa acea persoana, ce gasesc atat de interesant in tacere cand ar putea
I've been thinking of picking up writing again. But for that I need to read, lots and lots. I need to pick up on something because I feel I'm slowly slipping into insanity.
...
We are nothing, we don't represent what means to be human. We forgot what it truly means to be HUMAN when we chose to be mindless grinders in a society based only on hierarchy. We don't need leaders, we are our own leaders, people who steal, murder and rape are weak worth our pity, but not our attention. We should think of progress not just for some, but for all, we need to defeat our normal mentality. I'll be alone forever, very few people are truly humans, even those are oppressed by the "powers" of today's society, made also to be grinders, only to suffer with their dreams of a utopia.
Only a cataclysm can make sure humans wil
I really hope things have gotten better with you and your father... I was looking through my old work the other day and found one of your comments on my poem "To My Father"